Sora Emmanuel, trecand de cel mai greu prag din viata sa, a devenit - dupa absolvirea Universitatii din Sorbona, unde a studiat teologia, instrumentul Sfintei Fecioare, prin conferintele sustinute in lumea intreaga si prin scrierile sale. Ea traieste in Medjugorje, din anul 1989.
Viitorul meu in astre?
India, toamna lui 1972Barbatul ma privea fara bunavointa. Parul din barba sa, de un alb-galbui, este strans la varf cu un elastic negru, un obicei pe care-l poti vedea adeseori in cartierele suprapopulate din Delhi. In acea luna de septembrie musonul trecuse, iar aerul incepea sa devina mai putin sufocant. Din camera care dadea in strada ingusta, se auzeau strigatele copiilor si ecoul copitelor: era pasul nepasator al vacilor sacre si flamande, umbland in voie prin fata dughenelor.
Asezat pe jos, in pozitia lotusului, pe cearsafuri care, fara indoiala, fusesera albe cu ani in urma, barbatul vorbea cu un ton monoton ca si cum ar citi vreun document administrativ neinteresant. Si totusi... in mainile sale tinea Cartea vietii mele!
Am facut o intelegere cu Dumnezeu
- "O, nu are inca nici treizeci de ani si iat-o deja vaduva, cu copii mici... dar daca aceasta este voia Lui Dumnezeu, El ii va da puterea sa suporte."
- "O, acest barbat, atat de amabil, are o boala incurabila, nu mai are decat doua luni de trait... Sa ne rugam pentru el, ca sa aiba curajul sa spuna da acestei incercari, daca aceasta este voia Lui Dumnezeu cu el..."
- "Ce pacat, acest copil s-a nascut infirm, nu va vedea si nu va auzi niciodata; ce cruce pentru parintii sai! Dar aceasta este voia Lui Dumnezeu si trebuie acceptata!"
In toata copilaria mea, nu-mi aduc aminte sa fi auzit vorbindu-se despre vreo legatura intre fericire si planurile Lui Dumnezeu. Daca un cuplu se iubeste atat de mult incat sa vrea sa se casatoreasca cat de repede si sa se scalde in fericire, de ce sa nu se evoce frumosul plan pe care Dumnezeu il are cu viata lor? Dar, nu, se va vorbi de Dumnezeu in viata acestui cuplu doar cand el va fi lovit de o nenorocire.
La douazeci de ani imi cautam calea in intuneric si suferinta. De ce eram pe pamant? Nu aveam nici cea mai mica idee! Desigur, splendoarea crestinismului ma fascina, iar persoana Lui Cristos imi permitea sa percep dimensiuni infinite si un potential de fericire nemaiauzit. Dar cum sa inserez, in mod concret, aceste lucruri in viata mea de studenta? Cum sa ma conectez la aceasta splendoare, despre care aveam doar viziuni fugitive, evident mai reala decat soarele si, totusi, insesizabila pentru inima mea inchisa, tintuita in noapte?
Ma delectam cu intamplari traite de apostoli si de primii crestini, relatate in Faptele Apostolilor. Credinta lor muta muntii si puteau declara fara retinere: "Spiritul Sfant si noi am hotarat sa..." (Faptele Apostolilor 15,28) caci puterea vie a Spiritului Sfant ii asista in orice imprejurare. Minuni si minunatii se realizau unele dupa altele prin mainile lor - desigur, drumul lor era pavat si cu incercari dar ele erau primite intotdeauna cu bucurie si, in final, invinse prin iubire. In timp ce citeam acele fragmente, o mica flacara palpaia in adancul inimii mele, ca si cum as gasi acolo modul de viata pentru care eram facuta din cap pana in picioare. Aventura, iubire, pasiune, bucurie, prezenta mereu tangibila a Cerului... accept!!
Asa ca, am facut un targ cu Dumnezeu si, sperand sa-L scutur putin, l-am provocat:
- Doamne, unde sunt acesti apostoli, astazi? Unde sunt acesti noi marturisitori atat de plini de Tine, incat oamenii sa se inghesuie sa le atinga fie doar si umbra si sa fie vindecati? Unde este acest Filip, luat in Spiritul Sfant pentru a-l evangheliza si boteza pe un pagan care trece pe drum? Si acest Paul care, prin cuvintele sale de foc, ii face pe mii de evrei sa imbratiseze credinta? Si acest Petru, care prin cuvantarile sale face sa se reverse o supradoza de Spirit Sfant, peste paganii ignoranti? Doamne, aceasta este viata crestina pe care o caut! Si iti promit: in ziua in care-mi vei arata astfel de apostoli, voi lasa totul, si voi merge cu ei!
Cartea vietii mele in sanscrita?
- Daca doriti sa lucrati in relatii apropiate cu Ministerul Comertului si sa importati artizanat de la noi, in Franta, trebuie sa verificam daca acest fapt este inscris in harta dumneavoastra astrala. Altfel, proiectul nu va reusi si ar fi mai bine sa renuntati chiar de acum. In vechiul cartier din Delhi am un prieten foarte renumit, el a lucrat la Casa Alba pentru Presedintele X si, de asemenea, pentru Doamna Indira Gandhi. Are daruri exceptionale si, dupa cum stiti, fara indoiala, multi sefi de stat consulta astrologi hindusi, ca sa-si conduca mai bine tara.
Aveam douazecisipatru de ani, trebuia sa iau o decizie profesionala, deci propunerea ma incanta. De fapt, planul meu era de a importa in Paris, obiecte frumoase fabricate in India, articole de artizanat, tocmai ca sa pot sta perioade cat mai lungi in India.
Adjudecat! Ministrul m-a insotit acasa la astrologul hindus. Abia sosisem, ca imediat barbatul mi-a oferit sa ma asez si m-a intrebat despre locul, data si ora nasterii mele. Apoi a trasat pe o foaie de hartie desene ciudate care nu aveau nimic de-a face cu ceea ce cunosteam despre hartile astrale din Occident. ( In timp ce stateam la pension, am fost initiata inca de la varsta de cincisprezece ani atat in practicile astrologiei cat si cele ale spiritismului, iar anumite colege de calsa nu faceau nici un pas in viata fara sa consulte in prealabil astrele sau taroturile sau fara sa intrebe spiritele care se manifestau atunci cand "roteam" mesele). Bineinteles ca atat parintii mei cat si calugaritele care conduceau acel pension catolic apreciat, nu stiau nimic despre ceea ce se intampla in culise, in timpul orelor noastre libere...
Barbatul nu zambeste si seriozitatea sa devine chiar apasatoare. Entuziasmul naiv care ma impinsese sa vin sa-l consult, imi scade foarte repede si se transforma intr-o asteptare putin nelinistita. Omul isi ia hartia si se ridica.
- Asteptati-ma o clipa, imi spune el, ma duc sa caut cartea vietii dumneavoastra, in biblioteca mea.
El revine, aducand, intr-adevar, in mana foi vechi, ingalbenite, legate prost.
- Aceasta carte a fost scrisa in sanscrita, cu foarte multa vreme inainte, imi spune el, o am dintotdeauna in biblioteca mea, am pastrat-o pentru dumneavoastra, stiam ca urma sa veniti. Va voi citi din ea, este cartea vietii dumeavoastra...
Privesc cu suspiciune acest ciudat obiect antic si-l intreb din priviri pe Ministru:
- Cartea vietii mele?
Acesta incuviinteaza si, pornind de la acele texte scrise in sanscrita, astrologul hindus incepe sa traseze liniile evenimentelor majore din trecutul meu, an dupa an, incepand de la nasterea mea. El mentioneaza situatia mea familiala, ordinea in care s-au nascut fratii si sora mea, situatia bunicului meu, si trece in revista atat bolile mele din copilarie (pe care, pe atunci, nu le cunosteam) cat si nivelul studiilor mele, IQ-ul meu, viata mea afectiva, cautarile mele spirituale... El descrie apoi cateva persoane cheie care au avut sau mai au inca un loc important in viata mea etc. Pe urma, ajungand la cel de-al douazecisipatrulea an al meu, el merge mai departe si, dat fiind faptul ca aveam douazecisipatru de ani, expunerea sa devine, asadar, o prezicere a viitorului meu.
Ma simteam din ce in ce mai neplacut. Barbatul avea o privire sfredelitoare, metalica. Nici un pic de caldura nu emana din el, ba chiar avea acea uratenie datorata unei sclipiri de ura pe care o puteai vedea in ochii lui. A evocat punctele cele mai intime ale vietii mele asa cum sunt prezentate concluziile matematice, explicand fiecare element, fiecare eveniment din viata mea, dupa pozitia si traiectoria astrelor. "Daca ati facut acele studii, este pentru ca Marte se apropia de Jupiter. Intr-un anumit moment, Saturn se rotea pe aici iar Ursa Mare pe dincolo (nu-mi mai aduc aminte descrierile sale astrale, dar cam asta e ideea), de aceea ati fost atrasa de o anumita persoana, intr-un anumit moment." Intr-un cuvant, acest profesionist in astrologie m-a facut sa inteleg ca evolutia vietii mele depindea de pozitia astrelor.
Cand a ajuns la varsta de treizeci de ani (descrisese deja sase ani din viitorul meu), barbatul s-a ridicat si mi-a spus:
- Ei bine, cartea se opreste aici, ma duc sa caut continuarea ei in biblioteca mea.
Aici, am renuntat. Profitand de intrerupere, m-am ridicat si eu.
- Nu, i-am spus, mi-e suficient, nu e nevoie sa cunosc restul vietii mele! Va multumesc, noi vom pleca...
Ministrul a fost uimit de decizia mea si i-a bolborosit prietenului sau cateva cuvinte explicative despre strainii care nu inteleg intotdeauna bogatia culturii hinduse... Totusi, m-a condus inapoi cu amabilitate.
Soarele era la amiaza cand am iesit din casa, iar socul pe care mi l-a produs lumina intensa ce lumina strada ingusta, plina de oameni, m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant. Dar a trebuit sa cedez in fata a ceea ce era evident: eu nu mai eram aceeasi. Degeaba incercam sa ma conving: "Uite, nu e nimic, toate acestea nu au nici o importanta"... nu reuseam sa-mi regasesc pacea. Barbatul imi injectase o doza de otrava subtila si angoasa a aparut in adancul fiintei mele. Cand am ajuns acasa la prietenii mei din New Delhi, am izbugnit in hohote de plans in fata lor caci ei erau pentru mine o a doua familie. Nici prietenia lor, nici cuvintele lor de mangaiere, nimic nu a reusit sa extirpe din mine acea mica sageata otravita pe care o primisem.
Barbatul ma transformase intr-o orfana. Imi pierdusem Tatal. Inainte credeam in El, in Creatorul meu, izvorul meu, radacina mea, originea mea. Credeam ca ma crease din Iubire. Credeam ca tine lumea in Mainile Sale si ca Iubirea va avea ultimul cuvant. Stiam ca adevarata mea locuinta este in El. Si iata ca barbatul imi demonstrase cu brio, ca nimic din toate acestea nu era adevarat, ca viata mea se datora unei serii de evenimente planetare cu totul impersonale. M-am vazut tributara acestor astre, despre care nu cunosteam nimic, acestor lucruri mari, reci, indepartate si inaccesibile. Barbatul indicase cu precizie punctele importante ale trecutului meu, legandu-le de astre; cum ar fi putut atunci viitorul meu sa se contureze in libertatea inimii mele? Astrologul imi impusese un jug care ma revolta si ma inspaimanta. Nu-l voiam, dar nu aveam alta optiune. Eram prizoniera fatalitatii.
La reintoarcerea in Franta mi-am reluat activitatile insa, din zi in zi, interiorul meu se degrada. Temperamentul meu era mai degraba un temperament pozitiv, dar acum un cancer secret a inceput sa-mi macine speranta. Aveam tot felul de simptome ciudate. Noaptea, de exemplu, ma trezeam si incepeam sa rostesc cuvinte de ura impotriva unuia sau a altuia, fara motiv. Imi pierdusem pofta de mancare si corpul meu slabea. Mai ales, o suferinta nedefinita imi sfasia inima si, in linistea adanca a noptii, acest rau devenise insuportabil. Dupa noua luni de astfel de regim, am ajuns la linia de demarcatie care separa viata de moarte, iar gandul sinuciderii incepea sa ma obsedeze.
Nu voi apuca ora 5 in seara aceasta
- Emmanuel, maine sunt Rusaliile, vino cu mine, am gasit un grup de rugaciune fabulos, care organizeaza o mare intalnire in cinstea Spiritului Sfant. Vino, Spiritul Sfant va face ceva pentru tine!
- Spiritul tau Sfant este foarte amabil, dar nu poate face nimic pentru mine!
Sora mea a plecat consternata, dar, totusi, mi-a dat adresa unde urma sa aiba loc intalnirea. Acea noapte a fost un iad. Eram ca sfasiata si zdrobita din interior. Dimineata nu-mi mai puteam imagina sa mai continui sa traiesc. Gandul de a petrece una dupa alta lungile ore ale acelei zile, era de nesuportat. Mi-am facut, deci, ultima rugaciune catre Dumnezeu, una din cele mai scurte rugaciuni care pot exista, dar si una din cele mai sincere:
- Doamne, vezi, nu mai pot trai inca o zi. Asadar, nu voi mai apuca ora 5 in seara aceasta. Te previn. S-a terminat!
Inutil sa precizez aici metoda prin care-mi imaginam sa dispar...
Cand m-am trezit, decat sa ma invart prin apartament, am simtit, mai degraba, sa ies sa ma intalnesc cu sora mea. Ajunsa pe strada Adormirii Maicii Domnului (din sectorul XVI), am gasit vreo treizeci de persoane, care pareau sa apartina unei alte lumi. Marie-Pia nu s-a inselat, acel grup era fantastic: bucuria lor, libertatea lor, caldura iubirii lor, rasul lor... Imediat, un cuvant mi-a trecut ca un fulger prin minte: Iata-i! Da, iata-i pe acei faimosi primi crestini, acei apostoli pe care doream atat de mult sa-i intalnesc in carne si oase.
Prea tarziu! Ii vedeam, dar ca intr-un film. Intre mine si ei exista o prapastie de netrecut. Eu eram deja pe cealalta parte, in acea vale a mortii spirituale in care nici o mana de ajutor nu mai putea ajunge. Imi semnasem deja executia. Eram prinsa inauntru. La ora 5 nu voi mai exista. Ei traiau in lumina, cu atat mai bine pentru ei.
Am urmat-o pe sora mea peste tot, ca un catelus, si nu-mi mai puteam controla valul de lacrimi. Toata lumea a observat. Din pacate, asa era! Ei se rugau ca ingerii, dar in mine, singurul ecou al mesajului lor de bucurie, era refuzul meu:
- Doamne, intreaga mea viata nu mi-ar ajunge ca sa te laud, declarau ei cu o bucurie vadita.
- A mea a durat destul! era raspunsul meu.
O persoana care se indreapta catre moarte
M-am asezat alaturi de ei, ca un robot, coplesita de cea mai mare disperare. Nu mai eram atenta la rugaciunile lor. Spre ora 16, a sosit o doamna si s-a alaturat grupului. Intarziase foarte mult si nu participase inca la nimic din ceea ce era in program. Numele ei era Andree T. N-am remarcat-o. Printre cei aproape treizeci de catolici prezenti in acea zi, ea era singura protestanta. Abia sosita, ea a inceput sa se agite pe scaun. Ceva nu era bine... Domnul tocmai ii aratase o lumina in interiorul ei si ea trebuia s-o faca cunoscuta tuturor. Se simti atunci napadita de tot felul de temeri, mai ales de teama de a fi judecata, avand in vedere enormitatea cuvintelor pe care avea sa le spuna... Si daca nu vor fi acceptate?!
Zdrobita, ca o sarmana nefericita, cu capul plecat, iata-ma scoasa din marasmul meu, de o voce de tunet, care s-a auzit din mijlocul grupului. Printre rugaciunile frumoase, mesajul ei a lovit ca un fulger. Tonul era dramatic. Nemaiputandu-se abtine, Andree a comunicat cu autoritate, ceea ce Domnul i-a aratat:
- Frati si surori, printre noi exista o persoana care se indreapta spre moarte. Aceasta persoana s-a lasat inselata de Dusman si a facut ceea ce nu-I place Lui Dumnezeu. Ea a practicat spiritismul si divinatia, iar Satana a legat-o. Insa Cristos are puterea de a o elibera din mainile Dusmanului si de a-i reda viata. Ea poate veni la noi si ne vom ruga pentru ea prin puterea Numelui Lui Isus...
Intreaga adunare a ramas inmarmurita. In ceea ce ma priveste, inca de la primele cuvinte ale mesajului: "o persoana care se indreapta spre moarte", inima a inceput sa-mi bata nebuneste. Era vorba despre mine, evident! Oare Dumnezeu i-a aratat acestei doamne care nu ma vazuse niciodata pana atunci, starea sufletului meu? Si ce voia ea sa spuna prin: "ea a facut ceea ce nu-I place Lui Dumnezeu"?
Era randul meu sa ma agit pe scaun, fiinca devenisem nerabdatoare. Abia asteptam sa se termine odata rugaciunea ca sa pot merge la aceasta doamna.
Era trecut de 16 treizeci cand, in sfarsit, ultimul cantec s-a terminat; atunci m-am repezit catre aceasta necunoscuta.
- Doamna, ati vorbit despre cineva care se indreapta spre moarte...
Andree m-a primit ca si acei adevarati trimis ai Lui Dumnezeu: fara "fite", fara politeti inutile si care trec direct la esenta, cu seriozitate, constienti ca situatia nu se afla in mainile lor si ca sunt in joc vieti pretioase.
- Ah, tu esti! Bine, vino aici... Deci, ce-ai facut? Te-ai dus in tabara Dusmanului, ai fost sa te intalnesti cu astrologi si ghicitori, nu-i asa? Si ai intrebat spiritele mortilor, ai rotit mesele...?
- Da, am facut asta din adolescenta, cu prietenele mele, nu stiam ca...
- Dar este scris in Biblie! Dumnezeu si-a prevenit poporul: toate acestea sunt uraciuni in ochii Sai! Crezi in Cristos?
- Da, sunt crestina.
- Bine, asteapta sa chem inca doua sau trei persoane, ca sa ne rugam impreuna peste tine. Nu vreau sa fac acest lucru singura. Cristos a spus: "Unde se afla doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor." (Matei 18, 20)
Isus are puterea de a-ti desface legaturile
Andree a condus operatiunea cu mana de maestru si
mi-a pus intrebarea de incredere care urma sa determine daca va exista o victorie:
- Tu singura te-ai pus in ghearele Dusmanului. El te-a legat si te tortureaza. Scopul sau era sa te ucida. Dar Isus l-a invins pe Cruce. Crezi ca, astazi, Isus are puterea sa-ti desfaca legaturile ca sa fii libera sa mergi in lumina?
Am ramas socata in fata acestei intrebari. Am privit-o pe Andree, o femeie cu totul simpla, cu adevarat saraca si care avea cu siguranta mai mult de o suta de kilograme. Credinta ei de copil era gata sa mute muntii. Aveam douazecisicinci de ani si era prima oara cand auzeam pe cineva vorbind despre Isus, in acest fel. Un Isus care urma sa-mi faca bine, mie? Si chiar astazi? Ca si in Evanghelie?
- Da, cred!
Vocea mea era timida caci, de fapt, chiar daca nu credeam, as fi vrut sa cred.
- Bine, vom face o rugaciune de eliberare... demonii pe care tu i-ai acceptat in tine, vor fi alungati prin puterea Numelui Lui Isus...
Nu aveam pe atunci nici o idee despre ceea ce insemna acel limbaj, cu totul nou pentru mine. Imi imaginam inima mea ca o cutie in care lasasem sa intre niste distrugatori si, in Numele Lui Isus, acesti distrugatori vor pleca.
- Sti, Andree, chiar daca Isus ma elibereaza, totusi prefer sa mor. Pentru ca demonii au facut atatea distrugeri in inima mea incat nu mai pot sa suport suferinta aceasta.
Andree nu s-a lasat invinsa atat de usor, era evanghelista si vazuse multe din acestea.
- Dar daca tu crezi ca Isus are puterea de a alunga demonii care te-au ranit, nu crezi ca El are si puterea de a te vindeca de aceste rani?!
Un alt soc, privitor la identitatea Lui Isus. Ar putea si sa ma vindece, pe mine? Acum? Ce idee gresita imi facusem despre El pana atunci: un Mantuitor, da, care mantuise intreaga omenire ( cu un pret enorm) candva - dar in orice caz nu astazi. Si iata-L ca seamana din nou cu Isus cel din Evanghelie, Cel care-l vindecase pe cutare in acea zi la apusul soarelui... Mantuitorul meu personal, care era viu si chiar astazi!
- Da, cred ca El ma poate vindeca!
- Si promiti sa nu mai practici toate aceste uraciuni? Fiindca, atentie! Daca vei reincepe, ti se va intampla ceva si mai rau! ( Matei 12, 43-46) Asculta... Si a inceput sa citeasca din Deuteronom, capitolul 18, versetele 9-14:
" Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama spiritele sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri, este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri, va izgoni Domnul Dumnezeul tau, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau. Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei care citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul Dumnezeul tau, nu-ti ingaduie lucrul acesta."
Apoi, mi-a explicat cuvant cu cuvant, sensul fiecarui verset. Abia daca avea vocabular ca sa se exprime, atat era de simpla; insa pentru lucrurile Lui Dumnezeu avea o inteligenta spirituala surprinzatoare.
- Poti conta pe mine, i-am spus, nu voi face de doua ori aceeasi prostie!
Nu era timp de pierdut. Andree si insotitorii ei au inceput sa-L binecuvanteze pe Domnul in bucurie si incredere. Dupa aceea, Andree a mijlocit cu putere pentru pacatoasa de mine si le-a poruncit demonilor (pe care i-a numit pe rand unul cate unul) sa plece de la mine. Ea a rupt si legatura de blestem pe care acel prezicator hindus din Delhi mi-a impus-o si care ma zdrobea fara mila. Apoi, dupa noi rugaciuni de lauda si binecuvantari, tacere. Se terminase.
- S-a terminat, mi-a spus ea, poti sa te alaturi grupului, pentru Liturghie. Dar sa-L lauzi in continuare pe Domnul si sa te pui sub protectia Sangelui Sau Pretios. Ai nevoie de ocrotirea Sa!
Nu voi uita niciodata acel moment cand m-am ridicat de pe banca. In timpul rugaciunii nu m-am scuturat, n-am trait nici o emotie noua, nimic. Dar, odata ridicata in picioare, am realizat ca suferinta mea disparuse. Angoasa mea mortala disparuse!
Imi tot puneam mana pe inima, ca si cineva care-si atinge vesta ca sa-si caute ochelarii sau portofelul. Absolut disparuta suferinta mea! Isi luase zborul! Isus venise in mod real... Isi facuse lucrarea Sa de Mantuitor si-mi redase viata!
Pe ceasul meu era ora 5 dupa-amiaza...
Avusesem intalnire cu moartea insa, la ora H, Dumnezeul Cel Viu a fost Cel care a venit la mine, si nu moartea. Sarmana mea existenta devastata a cazut in bratele Vietii. Il simteam pe Bunul Pastor aproape de mine, El coborase in prapastia mea sordida si ma scosese de acolo, luand asupra Sa, pe propriul Sau corp, ranile mele de moarte. Simteam Viata Sa curgand in mine ca un torent de desfatari. Intreaga mea fiinta se scalda in bucuria invierii!
Isus, cel mai bun prieten al meu
In acea seara, I-am oferit viata mea Lui Dumnezeu, spunandu-I:- Doamne, astazi, planul meu era sa mor. Insa Tu ai luat asupra Ta moartea mea si mi-ai dat viata Ta. Asadar, Doamne,viata care-mi mai ramane s-o traiesc pe pamant, ti-o dau in intregime Tie. Ia-o!
In timpul Liturghiei, radeam de bucurie! La sfarsit, pastorul grupului de rugaciune ne-a propus sa mergem in fata ca sa primim revarsarea Spiritului Sfant. O mica echipa isi impunea mainile si se ruga pentru fiecare dintre noi in mod special. Eu nu puteam decat sa-I repet Lui Isus ca viata mea Ii apartinea si, sub mainile pline de binecuvantari ale acelor frati minunati,
mi-am deschis inima in fata Spiritului Sfant. El a atins atunci un punct nevralgic, cel al orbirii mele spirituale si am inteles cat se poate de clar: voia Lui Dumnezeu este viata, pe cand voia mea proprie poate genera moartea. Era evident, era limpede!
Daca inainte ma indoisem de voia Lui Dumnezeu si m-am tinut departe de ea ca de o avalansa de nenorociri, acum, din contra, o indrageam si o cautam cu toata fiinta mea caci era vie! In seara aceea, in mine s-a nascut o teama, aceea de a nu face voia Lui Dumnezeu. Spiritul Sfant mi-a dat posibilitatea sa am acces la comorile Sale, la cele sapte daruri ale sale, mai ales la acela care se numeste: "frica de Dumnezeu". Frica de a-i displacea Celui pe care-L iubim!
In acea noapte am dormit ca un nou nascut pe pieptul mamei sale si inca din ziua urmatoare a inceput o viata cu totul noua pentru mine. Fericirea mea era atat de mare incat, in timp ce conduceam pe strazile Parisului, saltam de bucurie pe saua motocicletei mele! Isus devenise cel mai bun prieten al meu, Ii ceream parerea in toate si pentru orice, pentru cea mai neinsemnata decizie pe care trebuia s-o iau, iar El ma conducea.
O curatenie interioara completa
La scurt timp dupa "eliberarea mea", ea mi-a explicat - in felul ei - ceea ce mi s-a intamplat cu acel astrolog din India. Eram surprinsa de cunostintele acestuia. Cum putea el sa-mi citeasca trecutul intr-o carte veche? Cum putea sa aiba cartea vietii mele in biblioteca sa?
- Te-ai lasat inselata de Dusman, mi-a spus Andreee. Totul a fost o minciuna, iat tu nu puteai intelege pentru ca nu cunosteai prea bine Cuvantul Lui Dumnezeu! Ori, Dumnezeu
si-a avertizat poporul.
Ea m-a ajutat atunci sa inteleg importantul capitol 18 din Deuteronom, despre profeti, pe care-l citeam pentru prima data in viata mea de catolica (nu il auzisem niciodata citat in biserica).
- Vezi, a adaugat ea, din ignoranta te-ai dus direct la Dusman, ai intrat in tabara sa, ai pactizat cu uraciunile sale. El a profitat de acest lucru ca sa te lege! Prezicatorul a fost instrumentul sau si celui rau i-a fost usor sa actioneze impotriva ta, deoarece erai deschisa minciunilor sale. Nu trebuia sa fii atat de naiva! Cati tineri merg la prezicatori, la astrologi si devin obsedati, depresivi si se sinucid.
Cartea pe care o tinea la el nu era decat un suport pentru divinatia sa. Un bluff (cacealma)! El primea informatiile de la Satana si se prefacea ca citeste. Doar n-o sa crezi ca un hindus a scris viata ta in sanscrita in urma cu aproape o mie de ani. Insa Satana iti cunoaste trecutul, este totusi un inger, asa ca este usor pentru el. Nu-ti poate cunoaste viitorul, insa este inteligent si poate banui anumite lucruri in functie de trecut si de prezent. Ceea ce ti-a spus era fals. Cuvantul sau este un cuvant de moarte, care conduce la moarte. Planul sau era sa te ucida din interior. Prin cuvintele sale ti-a aruncat o vraja si nu ai mai fost libera. Cristos este Cel care ti-a desfacut legaturile cand am invocat Numele Sau Sfant si Pretiosul Sau Sange asupra ta. Cristos are cuvintele Vietii Vesnice si daca asculti Cuvantul Sau, ramai in El. Daca minciunile acelui prezicator iti vor reveni in minte, ca sa te tulbure sau sa te nelinisteasca, respinge-le si marturiseste cu toata taria ca tu esti a Lui Cristos. Preamareste Preasfantul Nume al Lui Isus si pune-te sub Pretiosul Sau Sange. Dusmanul va fugi.
Cu Andree, descoperirile mele despre Cristos si despre demonologie erau doar experimentale. Am inceput sa citesc Evanghelia si vietile sfintilor cu alti ochi, caci aceste realitati puteam de acum sa le ating, sa le recunosc in viata mea de zi cu zi. Isus a devenit Viu!
Inca din ziua urmatoare dupa eliberarea mea, le-am vorbit Andreei si lui Paul despre fratele meu Bruno care, si el, suferea de angoase ingrozitoare, ca urmare, asemeni mie, a mai multor rataciri si prostii pe care le facuse. Ea a acceptat sa se roage pentru el si sa se ocupe de cazul lui. Impreuna cu sora mea Marie-Pia am pregatit un scenariu in doua episoade: mai intai sora mea trebuia sa-i scrie o scrisoare, informandu-l ca a descoperit oameni asa cum se intalneau in Biserica primara si el ar fi uimit sa-i intalneasca. Iar eu, dupa ce fratele meu ar fi primit scrisoarea, trebuia sa-i telefonez, ca din intamplare, si sa-i spun acelasi lucru, iar apoi sa-i povestesc despre intorsatura fericita pe care o luase viata mea. Lovitura noastra a functionat! La gandul unui beneficiu, fratele meu a acceptat deal-lul fara sa opuna nici o rezistenta.
Imediat a doua zi, l-am prezentat Andreeei si lui Paul pe Bruno. Acea zi a vazut convertirea profunda a fratelui meu, care s-a atasat de Cristos din toata inima fara sa-L mai paraseasca. De asemenea, el a beneficiat de o serioasa curatenie interioara datorata bunelor ingrijiri ale scumpei noastre Andree. Si el a realizat ca Isus este un adevarat Mantuitor, cat se poate de Viu. Domnul a binecuvantat din abundenta initiativele noastre de noi convertiti, desfacand nodurile unul cate unul... acele vechi noduri familiale legate strans, atat de dificil de scos la lumina si de dezlegat.
Indurarea Lui Dumnezeu ne-a salvat. Dupa ce am ajuns sa gustam fructul amar al intunericului, sa ne blestemam ziua in care ne-am nascut si sa atingem moartea de aproape, astazi Ii multumim Celui care - varsandu-Si Sangele pe Cruce - ne-a condus de la moarte, la Viata.
________________________________________
Intr-adevar, dupa ce Andree a rupt legaturile vrajilor care ma tineau prizoniera, nici una din prezicerile astrologului nu s-a adeverit a fi exacta. Pe scurt, Inselatorul mintise, iar Mantuitorul meu avea un plan mult mai bun cu mine!
Sr. Emmanuel Maillard - "Copilul ascuns din Medjugorje"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.